Ortopedie-Traumatologie

 
 
 
 
 
 
Istoric


Studiile privind fixatorul omonim au fost initiate de Gavriil Abramovici Ilizarov in anii ‘5o, pe cand acesta se afla in Kurgan - Siberia. Este acceptata in prezent ideea ca principiul de fixare cu brose si cercuri i-a fost inspirata de sistemul de inhamare a cailor la saniile pe care le folosea.
Kurgan se afla in partea vestica a Siberiei,mult dincolo de Urali ,la circa 3000Km est de Moscova. Profesorul Ilizarov a dezvoltat metoda ce-i poarta numele in acest oras industrial de 250 000 locuitori incepand cu 1951; cercetarea privind potentialul osteosintezei trans-osoase si mai apoi, studiile despre compactare si alungire fiind initiate de un colectiv restrans compus din 2 cercetatori si Ilizarov insusi. . . .
Laboratorul de cercetare al lui Ilizarov a devenit o filiala a N.I.I.T.O. din Leningrad
(actual Sankt-Petersburg) incepand cu 1969, si s-a dezvoltat in urmatoarele 2 decade prin dotarea cu un vivariu ce putea adaposti 50 de animale de experienta si doua tronsoane de 40 de paturi de spital fiecare, unul pentru copii si altul pentru adulti. Aceste facilitati se aflau in perimetrul Spitalului Orasenesc din Kurgan, unde ,de altfel ,s-au si inceput testele clinice pentru folosirea metodei lui Ilizarov de tratare a fracturilor recente ,sub indrumarea specialistilor locali in Ortopedie- Traumatologie .


Se povesteste ca ideea folosirii fixarii trans-osoase pentru alungire i-a fost sugerata (evident involuntar) lui Ilizarov de catre un pacient ,care, ignorand indicatiile medicului, a actionat in sens invers suruburile de compactare ale fixatorului pe care il avea montat,astfel ca rezultatul obtinut a fost invers compresiunii in focar. Controlul radiologic efectuat dupa un timp a aratat ca in spatiul creat progresiv, lent, intre fragmentele osoase ce trebuiau compactate ,s-a format o umbra de tesut osos reparator.Meritul deosebit al lui Ilizarov consta in faptul ca a apreciat semnificatiile acestei intamplari la justa valoare; el a realizat ca fixatorul trans-osos pe care il concepuse poate fi util nu numai in tratamentul fracturilor recente (stabilizare externa), ci si in alungirea oaselor sau in tratarea lipsei de substanta osoasa de diferite etiologii.
Dupa aceasta revelatie, Ilizarov a initiat un program de cercetari asidue pe animale , incercand sa re-creeze fenomenul de alungire observat si sa-i defineasca parametrii.
Metoda sa a devenit astfel generatoarea unor concepte biologice noi, cu caracter profund original ,care au readus in discutie legi biologice legate de neo-geneza tisulara, osteogeneza sau osteoinductie. Institutul Ilizarov se ocupa tocmai de fundamentarea teoretica si practica a acestei conceptii novatoare in domeniul ortopediei si traumatologiei.
Rezultatele experimentale remarcabile obtinute, dublate de o vasta si plina de succes aplicare in practica clinica, au contribuit la o meritata recunoastere a ,de-acum consacratului Profesor Ilizarov, recunoastere ce a culminat cu acordarea Premiului “Lenin” pentru medicina in 1978, ca si acordarea titlului de “Erou al Muncii Socialiste” distinctii in general rar acordate in spatiul sovietic.Ulterior, faima sa i-a prilejuit atribuirea titlurilor de "Profesor Emerit” si “Inventator Emerit”, care in final l-au propulsat in randurile Academiei Sovietice de Stiinte la sfarsitul anilor ’80.
Toate aceste succese insa nu reuseau sa diminueze relativa izolare a lui Ilizarov de lumea stiintifica vestica. Desi se bucura de larga recunoastere in teritoriile sovietice, rezultatele sale au penetrat incomplet cortina de fier, publicatiile medicale vestice aratand un interes slab si complezent fata de rarele referiri la performantele fixatorului Ilizarov pana prin 1980.
Poate ca noiembrie 1980 a ramas o data remarcabila in biografia lui Ilizarov .In mod cert insa, noiembrie 1980 a ramas un moment de rascruce in viata exploratorului italian Carlo Mauri. Suferind de aproximativ 10 ani de o pseudoartroza infectata post-fracturara la nivelul tibiei stangi, Mauri a aflat, dupa exasperante esecuri terapeutice, despre Ilizarov si fixatorul sau si s-a aventurat pana in Kurgan-ul siberian la data sus amintita, pentru a-l intalni pe Ilizarov si a-i cere sprijin. Ilizarov l-a primit, l-a operat prin fixare externa cu brose trans-osoase dupa metoda sa,fara a deschide focarul de fractura. La cateva zile, Mauri a primit permisiunea de a se sprijini partial pe piciorul stang. La 6 luni dupa instalarea fixatorului,el era apt de a se deplasa, infectia fiind eradicata si deficientele osoase corectate simultan cu imobilizarea , prin acelasi fixator.
Recunostinta si stima lui Mauri au gasit si o expresie practica de manifestare, prin organizarea vizitei lui Ilizarov in Italia,acesta fiind invitat la cea de-a XXII-a Conferinta Italiana A O la Bellagio, in iunie 1981. Acolo, sub presedentia Prof. Roberto Cattaneo, medic sef al Clinicii de Ortopedie si Traumatologie a Spitalului General Lecco, Ilizarov s-a bucurat de prima sa participare la un congres vestic.
In cadrul temei de baza a Conferintei –“Profilaxia si Tratamentul Infectiilor Osoase”- Ilizarov a participat cu trei lucrari majore:Tratamentul fracturilor deschise; Tratamentul osteomielitei post- fracturare si Alungirea osoasa.
Dincolo de interesul suscitat de o metoda care pentru majoritatea era noua sau cunoscuta doar gratie unor fragmentare informatii de gazeta medicala, Ilizarov a conferit si o conotatie practica vizitei sale, daruind o trusa cu fixatoarele concepute de el Spitalului General Lecco. Cu ajutorul acesteia si manati de curiozitate stiintifica, Prof. Cattaneo si colaboratorii sai ( A. Villa, M. Catagni, L. Tentori, ) au initiat un program ambitios de utilizare a osteosintezei trans-osoase prin fixare externa dupa metoda Ilizarov, cu rezultate imediate extrem de incurajatoare. Aceste rezultate i-au convins si
i-au indemnat sa gaseasca energia necesara pentru a organiza in aprilie 1982 vizita unei delagatii de specialisti italieni la Institutul Ilizarov din Kurgan (“V.K.N.C.-VTO”).
Pe langa Catagni si Villa, din delegatie au mai facut parte Prof. Bianchi Maiocchi din Milano si Prof. G.B. Benedetti (Bergamo). Se poate spune ca aceasta vizita a fost determinanta pentru constituirea grupului de studiu si promovare a fixatorului Ilizarov in Italia.
Noul sediu al Institutului Ilizarov din Kurgan (V.K.N.C.-VTO) construit in 1982 si inaugurat in 1983, reprezinta o realizare deosebita si impresionanta ,fiind probabil cel mai mare institut de cercetari sovietic in acel moment. Spatiul de lucru este vast; in perimetrul institutului exista servicii clinice insumand nu mai putin de 1200 paturi,impartite in 3 tronsoane, cu o sectiune centrala care dispune de 12 sali de operatie cu toata dotarea necesara.Departamentul de cercetare cuprinde 7 compartimente stiintifice care au la dispozitie 15 laboratoare de cercetare dotate cu tehnologie moderna pentru studiul cresterii si regenerarii tisulare.Fiecare laborator dispune de facilitati pentru chirurgie experimentala.Un medic veterinar si 4 nutritionisti ingrijesc 400 caini de experienta aflati in vivarium-ul institutului.Exista servicii separate de fiziologie,chimie, biochimie,biomecanica,radiologie,etc. Personalul cuprinde 1000 oameni; 30 de medici specialisti lucreaza numai in cercetare.
Exista ,de asemenea ,o specializare a sectiilor clinice: alungiri, corectia deformarilor, pseudartroze, sold, picior, infectii. Policlinica modern echipata asigura controalele ambulatorii.O deosebita importanta este acordata dotarii si programelor recuperatorii,care sunt indeplinite de personal calificat.
La ora actuala, fixatorul Ilizarov este folosit pe scara larga in spatiul ex-sovietic pentru tratarea unei mari varietati de afectiuni scheletice; pentru multe tipuri de fracturi ,el a capatat acolo statutul de tratament de electie.
Impactul metodei folosite de Ilizarov a fost cu atat mai mare cu cat rezultatele au fost prezentate de autor insusi la Conferinta din Bellagio; la Spitalul General din Lecco au fost ulterior puse bazele A.S.A.M.I., Asociatia pentru Studiul si Aplicarea Metodelor lui Ilizarov.
Printre alte realizari ale grupului A.S.A.M.I. se remarca organizarea inca din 1983 a unui prim curs teoretic si practic de aplicare a fixatorului Ilizarov in Italia (Lecco).Au conferentiat cu aceasta ocazie insusi Ilizarov , ca si colaboratorul sau Dr. V.I. Shevtsov. La acest curs au participat ca invitati Sarmiento si Mac Ewan.
In septembrie 1983 un grup de 30 specialisti a fost invitat la Primul Congres International de Osteosinteza trans-osoasa, care a avut loc la Kurgan ,in sediul noului Institut (V.K.N.C.-VTO), prin grija Ministerului Sovietic al Sanatatii. Au fost admisi circa 800 specialisti din tarile Europei de est si un numar limitat din cele vestice.
In 1984, la Bergamo, in Italia, a avut loc un al doilea curs de instruire sub patronajul Prof. Benedetti si avand ca presedinte de onoare pe Ilizarov, Shevtsov si Shved. Cu acest prilej ,autorii italieni au prezentat un studiu semnificativ pe aproximativ 600 pacienti.
In ultima zi, Ilizarov si-a prezentat studiul despre tratamentul pseudartrozelor in fata unui select auditoriu format din 4oo specialisti si a lui Maurice Muller insusi (presedinte Sicot si fondator al “AO International”).
Gratie grupului A.S.A.M.I., metodele lui Ilizarov s-au raspandit in intreaga Europa. In 1985, Ilizarov este invitatul Prof. Carbajal si al Prof. Viladot ,la o serie de intruniri stiintifice.In acelasi an, la Strassbourg, Ilizarov prezinta aspecte teoretice si practice ale metodelor sale la invitatia Prof. Kempf. Au urmat conferinte pe aceasta tema in Portugalia, Grecia, Elvetia, Brazilia si Statele Unite.In 1986, Ilizarov organizeaza o intrunire internationala la “V.K.N.C.-VTO” (Kurgan).
O statistica din 1987 arata ca metoda Ilizarov era folosita in acel moment de 175 spitale in Italia, 80 in Spania, 117 in Franta, 5 in Portugalia si Gracia si 8 in Germania de Vest, avand la activ un numar de 6 000 bolnavi tratati astfel.
Studii monografice despre metoda fixarii trans- osoase au aparut inca din 1983 in Italia,urmate de aparitia in 1985 a “Buletinului A.S.A.M.I.” despre fracturile de tibie, in 1986 despre fracturi si pseudartroze ale antebratului, iar in 1988 despre alungirile osoase.